ro_x_taz

Sunt câţiva fani Mac care nu sunt foarte impresionaţi cu noutăţile din Mac OS X Leopard – în aceeaşi manieră în care fanaticii Windows-ului (şi foşti Windows) nu au fost impresionaţi de Vista. Fiecare tabără argumentează că reviziile OS nu merg suficient de mult cu schimbările – argumentul este universal.

Vă pot sune totuşi despre Leopard beta - OS X 10.5 este de departe mai prietenos, integrat în reţelele personale, sistem de operare pe 64-bit pentru consumatori decât Windows Vista (chiar şi cu SP1) ar putea spera să fie. Acesta nu mai este argumentul “Apple vs Microsoft” atât de mult cât este unul “Windows vs Utilizatori”.

1. Am fost uimit să descopăr că funcţionalitatea VNC a fost integrată în Finder – fără prea multe mofturi. Folosesc VNC de ani, majoritar pentru că este un serviciu multiplatformă care este simplu de setat, accesat şi de folosit. Leopard nu îngroapă abilitatea de a partaja ecrane. Nu pot să cred cât de simplu este.


2. Time Machine face backup în modul în care backup-ul datelor şi restaurarea lor ar trebui să fie – către o reţea personală, cu echipamentele corespunzătoare ataşate. Este dincolo de comparaţie. Nu trebuie să angajezi un tocilar sau un administrator de reţea ca să pui în funcţiune sistemul, nu este ascuns, nu este necesară instalarea de softwsre suplimentar (argument care elimină orice alt argument gen“Windows-ul poate face acelaşi lucru”).


3. Spotlight indexează şi caută, cu o doză de eleganţă şi simplitate, chiar şi printre maşinile deschise din reţea. Windows Desktop Search, ultima dată când l-am încercat, face din căutarea locală o durere de cap. Mai mult, găsesc Spotlight ca implementare mai bună a meniului de Start din Vista – dar asta poate fi o preferinţă personală.


4. Pachetele de instalare şi preferinţele sunt de departe mai uşor de managerizat decât programele Windows şi rutinele de instalare învechite. Am găsit un thread de comentarii foarte bun pe Coding Horror despre chiar această problemă. Windows începe să-şi arate vârsta, şi va face sacrificii majore privind compatibilitatea cu programele anterioare dacă intenţia sa este să rămână un OS pentru desktop pentru mult timp.


5. Spre surpriza mea, Dictionary este legat acum direct la Wikipedia. Chiar dacă nu găsesc Wikipedia ca fiind cea mai completă sursă, preţuiesc această comunitate şi proiectul în sine. Cu adevărata identitate implementată în editările paginilor, acestea pot repede deveni ”Hitchhiker’s Guide to the Galaxy”. Contrastaţi asta cu … cred că, Windows Vista nu are implementat un echivalent pentru căutarea de informaţii. Mă gândesc că asta este o „mică atingere” care poate fi foarte utilă la un moment dat (în special dacă Spotlight nu returnează un rezultat după o căutare, o putem împărţi în termeni care pot fi găsiţi în Dictionary).


6. Apreciez modul cum Apple s-a descurcat cu tranziţia de la PowerPC la Intel, 32-bit la 64-bit – nefiind niciodată probleme cu acestea, şi aş spune că este o experienţă mult mai uşoară pentru utilizatorii Mac decât pentru cei din lumea Windows. Cu siguranţă, progresul poate fi dureros – dar cât de dureros ar trebui să fie? Apple poate schimba regulile la orice moment, şi obligaţia dezvoltatorilor este să asigure compatibilitatea. Utilizatorul nu trebuie, şi nu ar trebui, să sufere din cauza asta.


7. Managementul informaţiilor personale este fără seamăn în OS X faţă de Windows. Fundamental, iCal şi Windows Calendar din Vista fac ACELAŞI lucru - dar lista “To Do” din iCal este legată de Apple Mail. Mai mult, .Mac furnizează o cale simplă de publicare a calendarului. Apple Mail se decurcă cu feed-uri RSS suficient de bine (ca şi Windows Live Mail – care este diferit, un client mai bun decât Windows Mail care nu este livrat împreună cu Vista). Mai mult, Apple Mail este compatibil cu Exchange – dar cu anumite limite. Sper că următoarea versiune de Entourage nu va fi lipsit de usabilitate datorită influenţelor din Vista.


8. Help-ul nu este doar documentaţie, este direcţional. Am nevoie să găsesc setările legate de Workgroup de reţea pentru sistemul meu. Scriu “workgroup” în căsuţa de căutare din System Preferences - şi OS X mă direcţionează către tab-ul Preference Pane, şi către câmpul precis de unde pot efectua schimbările. Oooops! Sistemul Windows Help, în contrast absolut, te face să simţi experienţa “RTFM (Citeşte Naibii Manualul)”.


9. Expose este de departe un task switcher mai bun decât lăudatul Flip 3D. Expose nu este nou în Leopard, dar Apple a extins usabilitatea desktop-ului prin implemenatarea lui Spaces. În timp ce soft-ul de tip virtual desktop era disponibil de mai mult timp, Spaces este mai intuitiv şi curat. Lipseşte Beryl / Compiz Fusion, dar cu siguranţă este mai bine decât să nu oferi utilizatorului nimic. Totul e să încurajezi utilizatorul să renunţa la preconcepţii gen “Pot avea doar un program deschis la un moment dat”.

   



10. În ciuda unor avocaţi Mac discutând “dezamăgirea produsă de apropiatul Leopard,” nu este aceeaşi cu “dezamăgirea produsă de existentul Vista.” Luaţi în consideraţie comentariile făcute de hmurchison:
    Reţelistică – Finder-ul nu se îneacă cînd volumele sunt montate sau demontate.Finder nu pare a se îneca când sunt copiate multe fişiere mici în dimensiuni.
    

    Calendar – Nu numai că Data Dectors au revenit dar au făcut infuzie elegant în mail şi iCal astfel încât datele pot fi acum scrise şi din aplicaţii terţe. To Do-urile sunt accesibile din aplicaţii terţe.
    UI - GPU dispune de thread (fir de execuţie) dedicat pentru randarea UI. Independenţa de rezoluţie este inclusă. OpenGL 2.1 este prezent cu suport îmbunătăţit pentru shadere.
    Întregul OS este conform Unix 03 şi, recent, certificat ca atare. Meniul Help este îmbunătăţit vast chiar dacă sistemul de operare este pe 64-biţi şi rulează aplicaţii native pe 32-biţi. QuickTime pe 32-biţi este învechit faţă de QTkit pe 64-biţi. QuickTime codează mai rapid şi suport alpha.

    
    Pur şi simplu nu văd Leopard-ul ca o dezamăgire, aşa cum fanii Windows nu văd Vista ca o dezamăgire. Este o chestiune de perspectivă, nevoi, şi aşteptări. Nu există UAC, nici WGA spre comparaţie. Mai la obiect, există o singură versiune de OS X pe care o pot achiziţiona consumatorii.

Pe scurt, Leopard este un sistem de operare mai prietenos cu utilizatorii decât Windows Vista.

Totuşi nu-mi place iTunes – este o cale nepopulară de management media (chiar în OS X). Mai mult, nu-mi place felul în care iPhoto manipulează metadatele; visez la ziua când Picasa va fi portată pe Mac. Nu chiar tot ce face Apple este genial. Oricum, din punctul de vedere al platformei desktop şi al experienţei faţă de utilizatorul obişnuit, Leopard este un câştigător absolut. Are mai mult de 100 de “Wow”-uri faţă de Windows Vista, şi nu trebuie să cauţi adânc ca să le găseşti.
Windows şi OS X pot co-exista paşnic – cât timp Windows rulează ori pe o partiţie Boot Camp , ori într-o maşină virtuală Puterea PC-ului este aceea că poate fi configurat în miliarde de variante, dar majoritatea dintre noi avem nevoie de o singură configuraţie care să funcţioneze (bine).

Voi încerca să scriu despre inconsistenţele din OS X şi cele din Windows în egală măsură (şi credeţi-mă, sunt destule – aşa cum Gruber atestă)!

A schimba sau a nu schimba tabăra… devine din ce în ce mai puţin întrebare. Argumentele de alteori NU SE APLICĂ.

Traducere parţială a articolului lui Chris Pirillo.
Ilustraţie ... Google