ro_x_taz

Sunt un fan Apple. Am trecut prin toate fazele posibile în care să mă hotărăsc dacă să adopt o anumită platformă sau nu.

Oricine trebuie să se hotărască la un moment dat, să-şi forţeze puţin cunoştinţele, să-şi strângă jucăriile şi să se joace în locul preferat (pe platforma preferată).

În 1992 am făcut cunoştinţă cu cel mai popularizat "home computer" la vremea aceea, Sinclair ZX Spectrum, în câteva nuanţe: HC-85, Cobra şi (de la ruşi) Sintez. Am reuşit să stric câteva casete cu muzică şi să încarc ceva joculeţe, asta până când am făcut ochii cât cepele în cap de la chiorâtul în televizor (nu aveam nici măcar un "ecran de protecţie" care pe atunci era cuvânt nou). Ulterior, în 1995 am avut bani pentru primul meu computer (chiar dacă era tot pe 8 biţi) Commodore 64, pe care încă îl mai am în stare de funcţionare perfectă. Era o încântare să vezi accelerarea grafică sub forma unor sprite-uri şi să auzi sunetul polifonic al chipului SID 6581. Unii au rămas atât de legaţi de acel sunet încât au continuat povestea cu alte device-uri care au succes şi acum. Apoi am aflat că există şi altceva ... PC sau Personal Computer cu zic alţii. Era foarte interesant că deşi personal nimeni nu şi-l permitea. Eu am cunoscut un Felix-PC .Deja era o lume nouă, în care eu luam bătaie la şah de la o cutie cu televizor. Îmi amintesc că special pentru asta am fost cu fratele meu Petru (la Sinta) şi nu am reuşit decât să jucăm câte un joc fiecare ... că terminasem banii de distracţie.

Apoi am văzut un 286 şi chiar am jucat primele jocuri de PC (F1, Voley). Pe vremea aia('93) 386 era un avion cu reacţie pe post de server de reţea. Toate rulau un Novell OS (NetWare 386) ceva combinat cu clienţi MSDOS, unde XtreeGold şi Wordstar erau de bază, iar Autocad 12 era aplicaţie avansată de CAD necesitând suplimentar coprocesor matematic (pentru cei ce-şi mai amintesc). Apoi am dorit să am un 486 DX2 @100Mhz. Şi dorinţa mi s-a îndeplinit mult după ce a apărut procesorul Pentium, abia în 1998. Până atunci am descoperit internetul cu ajutorul altor sisteme (386 şi 486) în Odorheiul Secuiesc (Székelyudvarhely), în anii '95 – '96. În 1996 mi-am accesat căsuţa de e-mail prin alte metode decât cele obişnuite (a se citi "mi-am spart contul de e-mail folosind vulnerabilităţi de sendmail din vremea respectivă ... dar cine nu a făcut-o"). Apoi mi-am luat acel 486 cu care m-am minunat în '98 despre cât de frumos şi util este un windows 95. Şi nu m-am oprit aici … am făcut acelaşi lucru cu windows nt 4.0, apoi am descoperit linux-ul. Red Hat 4.0 din câte îmi amintesc, şi cu acea ocazie am învăţat câte ceva despre instalare/compilare (make, gcc ...). Am reuşit să recompilez prima dată un kernel abia în anul următor , când am "pus" primul sistem dual boot [Win 98/Linux Red Hat 6.0]. Restul e istorie ... am deţinut câteva PC-uri cu procesoare diferite, şi performanţe şi mai diferite, de instalat am reuşit să instalez tot ce mişcă şi era exotic, fiecare OS la vremea sa, iar de învăţat am învăţat foarte mult practicând şi studiind.

Sunt şi acum contorizat ca user de linux încă din 1996 (sendmail velnerability... remember?) şi încă mai am contul pe linux.ro.

Atunci de ce Mac şi de ce OSX? Pentru că după atâtea căutări şi experimentări, după atâtea sisteme de operare unele chiar bunicele, altele dezamăgitoare ... am învăţat lecţia elementară care ar trebui să o înveţe oricine: ceea ce ţi se potriveşte mai bine, ce îţi este mai util, ce îţi uşurează mai mult munca, şi îţi aduce o picătură de linişte şi bucurie (media) ... este exact ceea ce cauţi, exact ceea ce voiai de la început. Altfel îţi iei "o plasmă". Mulţi dintre voi veţi putea spune că "bine, dar sunt multe PC-uri care fac asta mult mai bine decât un Mac". Sunt de acord cu fiecare dintre dvs. dar ... "there's one more thing" ... nici unul dintre aceste PC-uri răcite cu apă sau alte lichide, dotate cu supermuşchi, aspectoase şi tunate la maxim nu-mi poate oferi nici unul din cele 10 motive ("porunci Apple"):

1. Funcţionalitate încă din cutie. Nu am văzut vreodată un computer care să funcţioneze atât de stabil, fără bătai de cap, fără tone de updateuri şi verificări online, fără activări peste activări … Îl bagi în priză şi merge … .
   
2. Poţi crea lucruri incredibile. E uşor de verificat.
   
3. Disponibilitate. Odată ce ai Mac poţi să-ţi instalezi orice doreşti tu … chiar şi windows.
   
4. Probleme cu viruşii … slabe şanse. Vă puteţi convinge.
   
5. Foloseşte cel mai avansat OS (Mac OSX). E o chestiune de preferinţe. Eu le dau dreptate. Comparativ puneţi unul lângă altul OSX, Vista şi Ubuntu … şi chemaţi un începător să le testeze.
   
6. Mac-urile sunt dotate cu ultimele generaţii de procesoare Intel. It's true.
   
7. Gata cu căutarea de drivere. Nu ai nevoie de aşa ceva … nici chiar ca să instalezi windows.
   
8. Design sexy. Trebuie să recunoaştem că arată excelent.
   
9. Unix based. Are toată puterea unui unix, şi chiar rulează programe de linux …
   
10. Este cel mai grozav PC. Dacă ar fi PC, mi-aş lua unul, pentru că oricum o să-mi iau J.